Verb
Definition of Verb
- 1. Parte de vorbire care exprimă o acțiune sau o stare și care se caracterizează prin flexiune proprie Noun
- 2. Parte de vorbire care exprimă o acțiune sau o stare și care se caracterizează prin flexiune proprie. Noun
Related Topics & Contexts
Subject areas, regions and usage contexts connected to this meaning.
Broader Meanings (Hypernyms)
More general concepts that include this meaning.
More Specific Types (Hyponyms)
More specific kinds or instances of this meaning.
Wholes & Groups
Things this meaning is a part, member or substance of.
Other Languages
1 Parte de vorbire care exprimă o acțiune sau o stare și care se caracterizează prin flexiune proprie
- Basque
- Catalan
- Croatian
- Dutch
- English
- Finnish
- French
- Galician
- German
- Greek
- Hebrew
- Indonesian
- Italian
- Japanese
- Portuguese
- Spanish
- Standard Arabic
- Standard Malay
- Thai
2 Parte de vorbire care exprimă o acțiune sau o stare și care se caracterizează prin flexiune proprie.
- Basque
- Burmese
- Catalan
- Croatian
- Dutch
- English
- Finnish
- French
- Galician
- Hebrew
- Indonesian
- Italian
- Japanese
- Polish
- Portuguese
- Spanish
- Standard Arabic
- Standard Malay
- Thai
- Turkish
Dictionary sources
- Romanian Wordnet License Tufiș, Dan, Ion, Radu, Bozianu, Luigi, Ceaușu, Alexandru and Ștefănescu, Dan. 2008. *Romanian Wordnet: Current State, New Applications and Prospects*. In *Proceedings of the 4th Global WordNet Conference, GWC-2008* Eds. Tanacs, Attila, Csendes, Dora, Vincze, Veronika, Fellbaum, Christiane and Vossen, Piek. Szeged, Hungary, pp 441–452.