Definiţia Infractor

  • 1. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune Substantiv
  • 2. Persoană care violează legea. Substantiv

Sinonime pentru cuvântul „infractor”

Subiecte și contexte înrudite

Domenii tematice, regiuni și contexte de utilizare legate de acest sens.

Semnificații mai ample (hipernime)

Concepte mai generale care includ acest sens.

Mai multe tipuri specifice (hiponime)

Tipuri sau exemple mai specifice ale acestui sens.

Alte Limbi

afrikaans
bască
catalan
ebraică
  • Substantiv 1
    • persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune
engleză
finlandeză
franceză
  • Substantiv 1
Galician
  • Substantiv 1
german
italian
japonez
  • Substantiv 1 2
latin
  • Substantiv 1
    • persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune
Lustrui
  • Substantiv 1 2
    • persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune
    • Persoană care violează legea.
Malaeză standard
  • Substantiv 1
    • persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune
olandeză
portugheză
slovenă
Sotho de Nord
  • Substantiv 1
    • persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune
spaniolă
tătar
thailandez
ucrainean
uzbec
Xhosa
  • Substantiv 1
    • persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune
Dicţionar sources
  • Romanian Wordnet Licenţă Tufiș, Dan, Ion, Radu, Bozianu, Luigi, Ceaușu, Alexandru and Ștefănescu, Dan. 2008. *Romanian Wordnet: Current State, New Applications and Prospects*. In *Proceedings of the 4th Global WordNet Conference, GWC-2008* Eds. Tanacs, Attila, Csendes, Dora, Vincze, Veronika, Fellbaum, Christiane and Vossen, Piek. Szeged, Hungary, pp 441–452.