Conte
Definition of Conte
- 1. Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia) Noun
- 2. (În societatea medievală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute. Noun
Related Topics & Contexts
Subject areas, regions and usage contexts connected to this meaning.
Broader Meanings (Hypernyms)
More general concepts that include this meaning.
Other Languages
Basque
Catalan
Coptic
Croatian
-
Noun 1
- Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia)
Dutch
English
Finnish
French
Galician
-
Noun 1
- Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia)
Hebrew
-
Noun 2
- (În societatea medievală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute.
Indonesian
-
Noun 2
- (În societatea medievală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute.
Italian
Japanese
Polish
Portuguese
Slovak
-
Noun 1
- Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia)
Spanish
Thai
-
Noun 1 2
- Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia)
- (În societatea medievală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute.
Turkish
-
Noun 1
- Titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia)
Dictionary sources
- Romanian Wordnet License Tufiș, Dan, Ion, Radu, Bozianu, Luigi, Ceaușu, Alexandru and Ștefănescu, Dan. 2008. *Romanian Wordnet: Current State, New Applications and Prospects*. In *Proceedings of the 4th Global WordNet Conference, GWC-2008* Eds. Tanacs, Attila, Csendes, Dora, Vincze, Veronika, Fellbaum, Christiane and Vossen, Piek. Szeged, Hungary, pp 441–452.