Conectiv
Definiţia Conectiv
- 1. Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător. Substantiv
Semnificații mai ample (hipernime)
Concepte mai generale care includ acest sens.
Mai multe tipuri specifice (hiponime)
Tipuri sau exemple mai specifice ale acestui sens.
Alte Limbi
afrikaans
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
arabă standard
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
croat
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
engleză
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
finlandeză
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
franceză
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
german
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
indoneziană
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
irlandeză veche
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
italian
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
latin
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
olandeză
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
slovenă
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
tătar
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
thailandez
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
turc
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
ucrainean
-
Substantiv 1
- Cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei, fără a avea sens de sine stătător.
Dicţionar sources
- Romanian Wordnet Licenţă Tufiș, Dan, Ion, Radu, Bozianu, Luigi, Ceaușu, Alexandru and Ștefănescu, Dan. 2008. *Romanian Wordnet: Current State, New Applications and Prospects*. In *Proceedings of the 4th Global WordNet Conference, GWC-2008* Eds. Tanacs, Attila, Csendes, Dora, Vincze, Veronika, Fellbaum, Christiane and Vossen, Piek. Szeged, Hungary, pp 441–452.