Definiţia Combinare

  • 1. Actul de a aranja elementele în grupuri specificate indiferent de ordine; Substantiv
  • 2. (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente Substantiv
  • 3. Măsură, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice) Substantiv
  • 4. Unire într-un tot Substantiv
  • 5. Acțiunea prin care lucrurile sunt amestecate. Substantiv
  • 6. Acțiunea prin care sunt unite lucruri. Substantiv

Sinonime pentru cuvântul „combinare”

Semnificații mai ample (hipernime)

Concepte mai generale care includ acest sens.

Mai multe tipuri specifice (hiponime)

Tipuri sau exemple mai specifice ale acestui sens.

Alte Limbi

afrikaans
  • Substantiv 1 2 3 4 5 6
    • actul de a aranja elementele în grupuri specificate indiferent de ordine;
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
    • Măsură, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice)
    • unire într-un tot
    • Acțiunea prin care lucrurile sunt amestecate.
    • Acțiunea prin care sunt unite lucruri.
albanez
  • Substantiv 1 2 4
    • actul de a aranja elementele în grupuri specificate indiferent de ordine;
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
    • unire într-un tot
arabă standard
bască
bulgar
cantoneză
  • Substantiv 5
catalan
Chineză mandarină (simplificată)
copt
croat
danez
  • Substantiv 2
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
ebraică
engleză
  • Substantiv 1 2 3 4 5 6
    • actul de a aranja elementele în grupuri specificate indiferent de ordine;
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
    • Măsură, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice)
    • unire într-un tot
    • Acțiunea prin care lucrurile sunt amestecate.
    • Acțiunea prin care sunt unite lucruri.
finlandeză
  • Substantiv 1 2 3 4 5 6
franceză
galeză
Galician
  • Substantiv 2 4 5
german
greacă
indoneziană
irlandeză veche
  • Substantiv 2
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
islandez
  • Substantiv 2 5
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
    • Acțiunea prin care lucrurile sunt amestecate.
italian
japonez
Kawi
  • Substantiv 2 5
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
    • Acțiunea prin care lucrurile sunt amestecate.
kurdă centrală
  • Substantiv 1 2 4
    • actul de a aranja elementele în grupuri specificate indiferent de ordine;
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
    • unire într-un tot
latin
letonă
lituanian
Malaeză standard
norvegiana bokmål
  • Substantiv 2
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
Nynorsk norvegian
  • Substantiv 2
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
olandeză
  • Substantiv 1 2 4 5 6
portugheză
  • Substantiv 1 2 3 4 5 6
    • actul de a aranja elementele în grupuri specificate indiferent de ordine;
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
    • Măsură, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice)
    • unire într-un tot
    • Acțiunea prin care lucrurile sunt amestecate.
    • Acțiunea prin care sunt unite lucruri.
slovacă
slovenă
  • Substantiv 1 2 3 5 6
    • actul de a aranja elementele în grupuri specificate indiferent de ordine;
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
    • Măsură, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice)
    • Acțiunea prin care lucrurile sunt amestecate.
    • Acțiunea prin care sunt unite lucruri.
Sotho de Nord
  • Substantiv 2
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
spaniolă
suedez
  • Substantiv 2 5
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
    • Acțiunea prin care lucrurile sunt amestecate.
thailandez
Tswana
turc
ucrainean
uzbec
Venda
  • Substantiv 2
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
Xhosa
Zulu
  • Substantiv 1 2 4 5 6
    • actul de a aranja elementele în grupuri specificate indiferent de ordine;
    • (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente
    • unire într-un tot
    • Acțiunea prin care lucrurile sunt amestecate.
    • Acțiunea prin care sunt unite lucruri.
Dicţionar sources
  • Romanian Wordnet Licenţă Tufiș, Dan, Ion, Radu, Bozianu, Luigi, Ceaușu, Alexandru and Ștefănescu, Dan. 2008. *Romanian Wordnet: Current State, New Applications and Prospects*. In *Proceedings of the 4th Global WordNet Conference, GWC-2008* Eds. Tanacs, Attila, Csendes, Dora, Vincze, Veronika, Fellbaum, Christiane and Vossen, Piek. Szeged, Hungary, pp 441–452.