Definiţia Zeus

  • 1. (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat Substantiv

Mai multe tipuri specifice (hiponime)

Tipuri sau exemple mai specifice ale acestui sens.

Alte Limbi

afrikaans
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
catalan
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
copt
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
croat
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
engleză
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
finlandeză
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
franceză
  • Substantiv 1
Galician
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
german
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
indoneziană
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
italian
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
japonez
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
Malaeză standard
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
olandeză
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
portugheză
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
slovenă
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
spaniolă
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
thailandez
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
turc
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
ucrainean
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
uzbec
  • Substantiv 1
    • (Mitologia greacă) Zeul suprem în vechea mitologie greacă; fiu al zeiței Rhea și al lui Cronos pe care i-a detronat
Dicţionar sources
  • Romanian Wordnet Licenţă Tufiș, Dan, Ion, Radu, Bozianu, Luigi, Ceaușu, Alexandru and Ștefănescu, Dan. 2008. *Romanian Wordnet: Current State, New Applications and Prospects*. In *Proceedings of the 4th Global WordNet Conference, GWC-2008* Eds. Tanacs, Attila, Csendes, Dora, Vincze, Veronika, Fellbaum, Christiane and Vossen, Piek. Szeged, Hungary, pp 441–452.